Amenzile spectaculoase date de Consiliul Concurenţei (CC) petroliştilor pentru practici ilegale au provocat multe reacţii de bucurie printre cetăţenii supăraţi de creşterea preţurilor la combustibili. Doar că, din perspectiva respectării proprietăţii private decizia CC poate fi considerată o încălcare a unui drept fundamental.

Din perspectiva proprietății private, libertatea unui individ se termină acolo unde începe libertatea altuia. Printr-o traducere în termeni economici, aceasta ar însemna că orice individ/antreprenor este liber să-și angajeze și să-și retragă în/din producție orice bun/serviciu asupra căruia el are drept de proprietate privată exclusiv.

Orice interferență în aceste acțiuni, fără consimțământul proprietarului este agresiune. Astfel, prin aplicarea sistemului proprietății private putem avea garanția că proprietarii de resurse implicați în schimburi sunt direct interesați de satisfacerea nevoilor consumatorilor și își obțin veniturile în mod pașnic. Piața deci, îi va premia pe cei mai eficienți, iar consumatorii câștigă.

Citeşte aici despre amenda record dată de Consiliul Concurenţei principalelor firme petroliere din România

Din perspectiva statului (o perspectivă fundamental opusă de cea expusă anterior), care este, după cum bine zicea Ludwig von Mises “aparatul social de constrângere și coerciție”, libertatea unui individ nu este o chestiune absolută. Sau cel puțin nu în raport cu statul.

Taxarea/impozitarea sunt activități care din perspectiva proprietății private pot fi ușor clasificate ca agresiuni, prin prisma absenței consimțământului persoanei taxate.

Când agresiunea predomină, piața nu mai premiază eficiența pașnică, ci eficiența obținută prin canalul politic/agresiv. În acest fel, se produce o redistribuire a avuției în mediul antreprenorial, de la cei care fac avere în mod just (cei