„Ne vrem ţara înapoi!", striga ieri un cetăţean, cu vocea amplificată de televizor.
Uau, mi-am zis, spiritul civic triumfă în capitala României. Dar m-am dezumflat repede: cel care „îşi voia ţara înapoi" nu era un manifestant de la Piaţa Universităţii, ci un politruc de la Arcul de Triumf. Am înţeles că, în timp ce românii de bună-credinţă vor să scoată ţara din mâinile clientelei PDL, acelaşi lucru îl vrea şi clientela PSD-PNL. Diferenţa e că unii visează o Românie a românilor, iar ceilalţi sunt nerăbdători să schimbe o clientelă cu alta.
Cea mai tăioasă şi inteligentă lozincă din aceste zile a pornit tot din Piaţa Universităţii: „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi". Ce-au mai chicotit politrucii PSD-PNL la citirea acelei pancarte! În goana lor de a ajunge la putere, n-au observat că mesajul le era adresat tuturor celor care au spoliat România în ultimii 22 de ani.
Într-o Românie cu milioane de oameni nemulţumiţi, ies în stradă 10.000. Într-o Capitală cu peste un milion de nemulţumiţi, ies în stradă cel mult două-trei mii. De ce? Există o explicaţie majoră: politicienii.
Cele trei mari partide din România au produs multă suferinţă şi imensă durere. O dată, de zece ori, de o sută de ori, de o mie de ori. Au guvernat când separat, când împreună, dar au furat fără întrerupere. Iar după ce au fost taxate la vot, fiind trimise în Opoziţie, nu s-au reformat, nu şi-au trimis hoţii la plimbare, nu i-au dat pe mâna procurorilor, ci i-au apărat cu trupurile lor bine hrănite. Iar la următorul val de alegeri s-au prezentat cu aceiaşi hoţi, mizând pe uitarea oamenilor şi pe noua ţintă a furiei lor. Aşa e posbil ca în 2012 să se prezinte drept salvatori ai neamului politicieni care fură vârtos încă din anii '90; unii, chiar din primele zile ale Revoluţiei, pe când defilau sub steagul FSN.
Nemulţumiţii ar ieşi masiv în stradă dacă n-a
