În Franţa, preşedintele Nicolas Sarkozy, care a prezidat miercuri un „summit social”, anunţă măsuri urgente împotriva şomajului şi afirmă că va acţiona până la încheierea mandatului său pentru a reforma Franţa.

Matei Vişniec:

Despre Nicolas Sarkozy s-a spus deseori, în cei cinci ani de când se află în fruntea statului francez, că îşi pune cel mai bine în lumină calităţile în condiţii de urgenţă. Acum, că i-au mai rămas trei luni până la sfârşitul mandatului, Nicolas Sarkozy, care va fi cu siguranţă şi candidat la propria sa succesiune, a deschis două şantiere mari, unul intern şi altul extern: el doreşte să stopeze creşterea şomajului în Franţa şi să impună în Europa o taxă pe tranzacţiile financiare.

În privinţa celui de-al doilea şantier s-ar părea că lucrurile avansează mai bine decât pe primul, deoarece miercuri Nicolas Sarkozy a afirmat că ar fi reuşit să convingă „Germania şi Spania”. De notat că reprezentanţii sindicali n-au ieşit total nemulţumiţi de la reuniunea cu şeful statului: ei au recunoscut că unele dintre angajamentele sale sunt pozitive, mai ales în ce priveşte pregătirea profesională a şomerilor, necesitatea construirii de noi locuinţe sociale şi de sprijinire a industriei franceze. Pe de altă parte, sindicatele avertizează că dificultăţile actuale şi mai ales pierderea de către Franţa a faimosului triplu A, nota financiară maximă oferită de agenţiile de rating, nu trebuie să pună în cauză modelul social francez.

Cotidianul Le Monde consideră că aceste „summit-uri sociale” au ceva teatral în ele. În orice caz, ele sunt bine pregătite în culise de consilierii prezidenţiali sau de alţi buni mediatori, miniştrii rămân nişte figuranţi şi nu scot un cuvânt, iar întregul merit pentru „menţinerea dialogului social” îi revine preşedintelui. Dintre toate reproşurile care i se aduc însă acum lui Sarkozy, cel mai justificat pare