Pe terenul fertil al violentei de zi cu zi s-a incetatenit violenta spectaculara. Fiecare saminta de scandal creste si se dezvolta cu atit mai viguros cu cit sera redactiilor de stiri, analize si comentarii este mai performanta din punct de vedere tehnic si mai lipsita de prejudecati in difuzarea produselor proprii.

M-am dus la posta sa ridic un pachet cu carti. Incaperea gemea de pensionari, unii dintre ei oameni in toata puterea, dar iesiti din peisajul muncii multumita masurilor eficiente de stimulare a productiei nationale luate, in timp, de guvernanti. Toti, vreo cincizeci de oameni, asteptau sa vina factorii postali cu banii de pensii. Toti vociferau, toti se agitau, toti formau cozi care derutau si intimidau. Un cetatean cu fir direct la postas il sunase pe factor pe telefonul mobil sa ii spuna ca are nevoie de pensie pentru a se duce la nepoata-sa la Bucuresti. O femeie, auzind cu cine vorbeste barbatul, se baga in vorba si zise: „Vreau si eu sa vorbesc cu el !". Cetateanului ii sari mustarul si se zborsi ciineste la femeie: „Da' ce? Vrei sa vorbesti de pe telefonul meu?". Apoi, cu generozitatea unui bivol, ii intoarse spatele si spuse, cu glas mare, sa fie limpede auzit, atit de catre interlocutor, cit si de catre spectatorii ocazionali: „Uite, e o babaciune care ma freaca ca vrea sa vorbeasca cu tine!". De cealalta parte, „babaciunea" se intoarse, la rindu-i, catre grupul de dame cu care se intretinea si il gratula de „badaran" si de „mitocan" pe posesorul telefonului. Intr-o fractiune de minut, spectacolul era ca si pus in scena. Toata posta se oprise din trepidatia rutinei si, cu linistea curioasa a privitorului interesat, isi fixase atentia catre „combatanti". Din peisaj lipseau doar camerele de luat vederi, microfoanele indreptate spre oponenti si agitatorul (pardon, moderatorul) de studio, care, cu voce unduitoare, ar fi trebuit sa incite analist