Reporterii Libertatea au fost, într-una dintre zilele în care vremea din Scoţia era furioasă pe orice mişcă, la Edinburgh. După o vizită la castelul-fortăreaţă, care veghează încă semeţ la liniştea oraşului bătut de Marea Nordului, am fost singuri cu şoaptele noastre pe străzile din ”Old Town”. În afară de muzee, de Parlament şi de alte obiective demne de pus în vederi, am găsit şi locul unde, se spune, celebra scriitoare JK Rowling a început să facă apologia lui Harry Potter. Reporterii Libertatea au fost, într-una dintre zilele în care vremea din Scoţia era furioasă pe orice mişcă, la Edinburgh. După o vizită la castelul-fortăreaţă, care veghează încă semeţ la liniştea oraşului bătut de Marea Nordului, am fost singuri cu şoaptele noastre pe străzile din ”Old Town”. În afară de muzee, de Parlament şi de alte obiective demne de pus în vederi, am găsit şi locul unde, se spune, celebra scriitoare JK Rowling a început să facă apologia lui Harry Potter.

La început de 2012, Scoţia a hibernat în felul ei. Legată de mâini şi de picioare. N-a fost ceva dulce, sentimentul acela pe care îl ai la gura sobei, cu munţi de zăpadă sub prag de geam. Nu, nu a fost nici pic de nea, ci presiunea uraganului care a paralizat ţara câteva zile.

Trenuri suspendate din cauza copacilor prăvăliţi de vijelie pe liniile de înaltă tensiune, autostrăzi blocate de tiruri răsturnate de vântul care a suflat şi cu 120 km/ h. Acoperişuri smulse cu furie, ape ieşite din matcă. Şi, din când în când rafale sâcâitoare de ploaie, care te plesneau peste faţă.

Zeci de mii de case rămase fără curent, chiar oameni morţi pe străzi. Pagube totale, a estimat presa, de 250.000.000 de lire, cel mai mare dezastru din 1968 încoace. O vreme pe care nici măcar eroul William Wallace nu şi-ar fi scos soldaţii la luptă.

Masa cu vedere la castel

În ciuda tuturor piedicilor, reporterii Libertatea au