În tinereţe, Giorgios Papandreu şi Antonis Samaras erau prieteni şi luptau de aceeaşi parte a baricadei – împotriva juntei militare. Azi, ajunşi lideri ai celor mai importante partide elene, sunt prinşi într-o rivalitate care nu s-a atenuat nici măcar când Grecia a ajuns în pragul falimentului.
O universitate mică, într-un oraş mic, situat în mijlocul unuia dintre cele mai mici state din America. O mână de studenţi greci se adună în camera de cămin a unuia dintre ei ca să cânte la chitară, să dezbată mersul războiului din Vietnam, meritele mişcării Flower Power şi farmecul fetelor din camera alăturată. Patruzeci de ani mai târziu, doi bărbaţi din acel fost grup de prieteni se întâlnesc periodic într-o clădire somptuoasă, undeva în centrul Atenei şi discută despre datoria publică a Greciei, tăierea salariilor bugetare şi renunţarea la moneda euro.
De data aceasta, însă, discuţiile nu mai au loc pe un ton prietenesc: Giorgios Papandreu, prim-ministrul Greciei, şi Antonis Samaras, devenit acum adversarul său politic cel mai acerb, negociază ieşirea primului de la guvernare. Până la urmă, fiecare face câte un compromis: Papandreu demisionează fără a anunţa un succesor, iar guvernul de unitate naţională este format.
Această scenă a avut loc la începutul lunii noiembrie a anului trecut. Acum, Grecia este condusă de un tehnocrat, Samaras cere alegeri anticipate, iar Papandreu ar vrea să rămână şef al partidului (PASOK - Mişcarea Panhelenică Socialistă) pe care să-l conducă la viitoarele alegeri, potrivit unor surse din presa grecească.
Invazia grecească
Amherst College, universitatea din Massachusetts ale cărei cursuri au fost frecventate de către Papandreu şi Samaras între anii 1971 şi 1975, este una dintre cele mai bune instituţii de învăţământ superior din Statele Unite. Fondată în 1821, universitatea are la ora actuală ceva