Opel Insignia este preferat de români în varianta sedan, familiştii autohtoni trecând cu vederea versiunea break, aşa cum fac de altfel cu mai toate maşinile dedicate lor. N-ar trebui să facă asta însă, pentru o sumedenie de motive care ţin mai ales de împărţirea spaţiului interior. Există însă şi altele, iar un test cu o versiune 4x4 de Insignia puternic motorizată ni le-a dezvăluit.

Vorbim de o maşină de clasă medie concurentă, printre altele, cu Ford Mondeo Wagon, Volkswagen Passat Variant şi Skoda Superb Combi, faţă de care este mai lungă şi mai înaltă, dar şi echipată cu tehnologii specifice Opel, în special şasiul FlexRide.

Şoferul are întotdeauna dreptate

Şasiul FlexRide permite adaptarea răspunsului maşinii la dorinţele şoferului. Aceasta are loc ori automat - atunci când şoferul accelerează brusc, de exemplu - ori prin selectarea unuia dintre modurile Sport, Normal sau Tourer prin intermediul unui buton de pe bord. Dacă în modul Tourer reacţiile maşinii sunt mai laxe şi aparent mai lente, ceea ce duce la o senzaţie de confort sporit (dar şi de „maşină moale"), iar în modul Normal Insignia se comportă onorabil (dar tot în zona moale), odată apăsat butonul Sport lucrurile se schimbă sensibil: amortizoarele, motorul şi direcţia sunt adaptate unui stil de condus sportiv, iar maşina începe să-şi distreze şoferul.

În combinaţie cu un motor puternic, cum este cel de 2 litri 220 CP turbo pe benzină, cu o transmisie automată în 6 trepte şi tracţiune integrală adaptivă, break-ul familial se transformă deja în altceva: într-o sursă de plăcere continuă pentru şofer. De la cele 7,8 secunde necesare unui 0-100 km/h şi până la viteza maximă de 240 km/h, prestaţiile în linie dreaptă ale Insigniei ST sunt excelente. Acelaşi lucru se întâmplă şi în viraje, acolo unde cuplul motor pus mai ales pe puntea faţă este transferat automat şi spre puntea spa