Auzisem de el de cînd a apărut, în 2010, cînd agenţiile de ştiri au scris despre dezbaterile şi chiar controversele pe care le-a iscat în Franţa. Zilele trecute am reuşit să-l văd şi eu pentru că l-au difuzat cei de la HBO. E vorba despre documentarul Jocul morţii, regizat de Thomas Bornot, după un scenariu de Christophe Nick.

Filmul este despre un experiment inspirat de un altul, realizat în anii ’60 de psihologul american Stanley Milgram. Cel de acum 50 de ani era prezentat participanţilor ca un experiment care să testeze memoria; de fapt, oamenii de ştiinţă îşi propuneau, cu ajutorul lui, să analizeze procesul ascultării faţă de o autoritate. Participanţii erau puşi să testeze memoria unui bărbat şi, dacă primeau răspunsuri greşite, să-i aplice şocuri electrice din ce în ce mai puternice. Încurajaţi de cercetători, deci de autoritate, cei mai mulţi dintre subiecţi se transformau în torţionari ad-hoc şi nu se opreau nici măcar cînd auzeau strigătele de durere şi implorările din partea celui electrocutat într-o cameră vecină (strigătele erau înregistrate pe bandă, e adevărat, dar ei nu ştiau asta).

DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furişCei care au făcut documentarul Jocul morţii au adus experimentul lui Stanley Milgram pe platourile TV din zilele noastre, autoritatea fiind de data aceasta televiziunea însăşi. Principiul era acelaşi: totul era prezentat ca un concurs TV, cu moderatoare şi public, iar concurenţilor li se cerea să pună întrebări şi, în cazul unor răspunsuri greşite, să acţioneze nişte manete care-l electrocutau pe un alt concurent, aflat într-o încăpere separată. Tensiunea electrică aplicată începea cu 40 V şi ajungea, în peste 20 de trepte, la 460 V. Desigur, nu era electrocutat nimeni, dar concurenţii şi publicul nu ştiau asta. Cu toţii auzeau, de la un