Mă întreb de ce mass-media românească merită atît de multă atenţie, de ce analiza tendinţelor ei poate răspunde mai bine decît orice raport, mai mult sau mai puţin ştiinţific, la eterna întrebare legată de starea naţiunii. Această dilemă se aplică tuturor popoarelor din lume (poate mai puţin celor din Africa Subsahariană) care, de bine, de rău, au intrat într-o altă eră comunicaţională, o altă etapă de interconectare atît la fluxurile informaţionale universale, cît şi la una de formare a unei coeziuni interne. Viteza transmiterii informaţiei nu putea să nu schimbe ceva din mersul omenirii. Acest impact fulgerător scoate la iveală fidel tarele şi reflexele popoarelor.

În general, mass-media românească este foarte puţin interesată de ceea ce se întîmplă în lume. Doar Uniunea Europeană mai captează din cînd în cînd interesul media pentru scurte perioade de timp, cînd mai are loc vreo criză financiară sau cînd un smintit se apucă să tragă cu arcul prin piaţă. Ştirile din lumea largă mai interesează doar dacă formează un cocktail de exotism şi senzaţional. Lucrurile se schimbă radical atunci cînd îşi face loc o mică prezenţă tricoloră. Una din bolile recurente care se menţine şi poate fi observată constant este apetenţa aşa-zişilor profesionişti români din domeniu pentru promovarea ştirilor cu subiectul generic ce isprăvi mai fac românii în Străinezia.

DE ACELASI AUTOR Muzică şi românitate Fotbalul este monden! Necredinciosului i se va lua Facebook Televiziunile necrofilePersonajele principale sînt românii priviţi ca prezenţe internaţionale, ubicuu-relevante atît din perspective negative, cît, mai ales, pozitive. Impresia mea este că mass-media românească dă lupte grele cu mass-media din Occident pentru a echilibra percepţia faţă de românii din exil, oferind cît mai multe ştiri pozitive. Însă aceste ştiri sînt livrate publicului român astfel încît nu cred