E o culoare la modă. Maşina trebuie să fie verde. Hrana trebuie să fie verde. Energia trebuie să fie verde. În fine, oraşul trebuie să fie verde. De fapt, dacă ar putea, verzii ar anula oraşul cu totul, înlocuindu-l cu păduri – care sînt, fireşte, verzi şi ele. Nu, nu e absurd – unii oameni chiar s-au gîndit la asta, şi s-au mai găsit şi cîţiva care să încerce să pună în practică acest nou concept care se numeşte „agricultură urbană“. Conceptul se inspiră probabil de la Friedensreich Hundertwasser şi de la clădirile lui colorate, cu acoperişuri transformate în grădini. Însă agricultura urbană presupune mai mult: suprafeţe agricole în oraş, livezi de pomi fructiferi în zonele limitrofe, plantarea unor grădini de legume şi zarzavat pe acoperişurile blocurilor, delimitarea spaţiilor prin garduri vii, cultivarea unor soiuri de viţă-de-vie pe pereţii clădirilor. Aplicarea la scară largă a agriculturii urbane ar aduce enorme beneficii locuitorilor oraşului: aer mai curat, dar şi o alimentaţie de calitate şi ieftină, căci hrana ar proveni, nu-i aşa, direct din grădina de pe acoperiş... Eco-entuziasmul a dat naştere nu doar unor bloguri personale cu sfaturi utile despre cultivarea cartofilor pe balcon, ci şi unor experimente pe suprafeţe mult mai ample. La Berlin, „revoluţia agrară“ a început acum cîţiva ani, cînd nişte spaţii virane au fost transformate în teren arabil. Iar în Elveţia, la Wädenswil, s-a creat o firmă care să planteze şi să administreze terenurile cedate de primărie (acolo e un soi de cooperativă). Există nenumărate iniţiative mici, private, de acest tip. Şi multe primării studiază modelul şi oportunitatea aplicării lui. Acest paradis natural-artificial ar garanta prezervarea biodiversităţii. Cetăţeanul unui asemenea oraş verde s-ar integra perfect în mediul natural – ar fi un nou început pentru oameni dar şi pentru planetă.

DE ACELASI AUTOR Cinc