Huiduielile si apostrofarile incasate la protestul din Bucuresti de Ludovic Orban, unul dintre cei mai aprigi adversari ai presedintelui, incendierea pozei lui Victor Ponta la Timisoara sunt dovezi certe ca manifestatiile din fiecare seara nu sunt doar anti-Putere, ci si antisistem in sensul cel mai larg, consacrat in doua decenii.
Protestele sunt indreptate, dupa cum e si firesc, in primul rand impotriva actualilor titulari ai Puterii, dar nu numai. Ele vizeaza intreaga clasa politica, cea care de 22 de ani nu face decat sa dezamageasca, sa enerveze si sa revolte. Si, sunt convinsa ca la cat de mare e nemultumirea in Romania, in strada ar fi nu mii, ci zeci, poate sute de mii de oameni daca ei ar vedea in Opozitie o alternativa reala. Dar nu vad.
In aceste conditii, toate partidele ar trebui sa traga adanci invataminte din cele ce se intampla si sa se comporte ca atare. Adica sa faca, in ceasul al 12-lea, in frunte cu Traian Basescu, un pas inapoi, sa ajunga la un consens minimal, pe puncte mari, si sa dea astfel timpul necesar pentru vindecarea increderii electoratului in clasa politica si in functionarea normala a unui stat de democratic.
Asta ar prespune ca Guvernul Boc sa demisioneze imediat, in locul lui sa fie instalat, dupa model grecesc si italian, un guvern de tehnocrati cu larga sustinere parlamentara, care sa gestioneze tara. Alegerile anticipate nu numai ca nu ar rezolva situatia in acest moment, dar ma tem ca ele ar fi de-a dreptul contraindicate, la fel ca participarea la olimpiada unui hipertensiv.
Clasa politica a ajuns, in ansamblul ei, la un nivel de credibilitate dincolo de cota de avarie. Toti sunt in groapa, unii mai spre fundul ei, unii mai deasupra, dar tot acolo, in groapa. Si tocmai de aceea e nevoie ca o vreme ei sa cedeze, cu totii, puterea de facto tehnocratilor, care sa guverneze corect asa
