„…şi dacă gîndiţi ceva în alt fel,
Dumnezeu vă va descoperi şi aceea.“
Filipeni: 3, 15
2012. Barbare sînt vremurile? Cînd simţi că monstrul de ură din tine iese deasupră-ţi, te apucă de cap şi te ridică în văzduhul violaceu al energiei smintite pe care nu o mai poţi reţine, să dea Dumnezeu să-ţi cadă sub ochi fragmentul acesta şi să ai bobul de răbdare să-l citeşti. Cînd priveşti înainte şi te îngheaţă, alb, frica, să dea Dumnezeu să-ţi cadă sub ochi fragmentul acesta şi să ai bobul de răbdare să-l citeşti. Cînd lucrezi la un doctorat despre sensul lumii, să dea Dumnezeu să-ţi cadă sub ochi fragmentul acesta şi să ai bobul de răbdare să-l citeşti:
„A te ocupa de viitor este un semn al nobleţei omului; lupta cu el e lupta care înnobilează cel mai mult. Cel care luptă cu prezentul se luptă cu un singur lucru, împotriva căruia poate să-şi folosească întreaga forţă. De aceea, dacă un om n-ar avea împotriva a ce altceva să lupte, ar putea eventual să parcurgă victorios întreaga viaţă, fără ca totuşi să înveţe să se cunoască pe sine sau să-şi cunoască puterea. Cel care luptă cu viitorul are un duşman mai primejdios şi nu poate rămîne neştiutor cu privire la sine pentru că luptă cu sine însuşi. Viitorul nu este; el îşi împrumută forţa de la om şi, după ce i-a luat-o prin viclenie, se arată în afara lui ca un duşman pe care trebuie să-l înfrunte. Oricît de puternic ar fi un om, nu va fi niciodată mai puternic decît el însuşi. De aceea întîlnim adesea în viaţă oameni care, victorioşi în toate luptele, devin totuşi neputincioşi cînd au de-a face cu un duşman viitor; mîna lor se vlăguieşte. (...) Cînd cineva se luptă cu viitorul, învaţă că, oricît ar fi de puternic, există un duşman şi mai puternic: el însuşi; un duşman pe care nu-l poate învinge prin el însuşi: el însuşi.
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impres
