Nerostită, o întrebare stă pe buzele tuturor: ce urmează? Cu fiecare zi de proteste în Piaţa Universităţii şi în ţară, devine limpede că situaţia nu poate rămâne aşa. Iluzia puterii că lucrurile se vor potoli de la sine a fost spulberată de o mână de oameni care dovedesc de şapte zile o rezistenţă la efort şi la frig ieşită din comun. Încăpăţânarea lor de a se strânge seară de seară în piaţa publică este combustilul schimbării. În primul rând al unei schimbări de atitudine socială.

S-a spus, deseori ca un reproş, că bieţii oameni nu ştiu pentru ce protestează, că sunt haotici şi manipulaţi, dându-se drept exemplu faptul că unii strigă împotriva taxei auto, alţii împotriva Roşia Montană, alţii pentru pensii sau mâncare. Folosindu-se drept argument lozinca rostită în mai multe oraşe "PDL, USL, aceeaşi mizerie", s-a spus că protestatarii au ieşit în stradă împotriva întregii clase politice.

Aceste lucruri pot fi toate adevărate la un moment dat, însă ele sunt doar detalii ale unui tablou al cărui personaj principal este Traian Băsescu. Care cinci zile a dispărut din peisaj.

Pentru cei din Piaţă, Traian Băsescu este singurul vinovat şi pentru făcute, şi pentru nefăcute. Cum să-i explici unui om că preşedintele n-are treabă cu capacitatea cilindrică a unui automobil, când singurul mesaj pe care l-a transmis dl. Băsescu în aceşti ani a fost că domnia sa este totul în ţara asta, şi preşedinte, şi premier, şi profesor, şi doctor, şi mecanic auto?! Şi a făcut-o râzându-le interlocutorilor în nas. În ultimele sale două intervenţii televizate, care au avut loc pe o temă serioasă, cum este legea sănătăţii, Traian Băsescu nu şi-a putut şterge de pe faţă râsul batjocoritor. Dispreţul său faţă de ziarişti, pe care îl îngroaşă în conferinţele de presă, s-a propagat dincolo de ecranul televizorului, devenind un dispreţ faţă de un popor incapabil să înţeleagă refor