Şi iată-ne după opt ani: statul reformat de Băsescu este un stat fără nicio speranţă şi – cel mai grav – fără elite credibile (Opoziţia are ridicolul ei, profund consolidat). Uitaţi-vă, deci, în jur! Cine a trăit bine în regimul acesta?

Fără introducere: românii revoltaţi au dreptate să-şi urle disperarea pe străzi. În ţara preşedintelui Băsescu guvernează răul-plac, tupeul de borfaş, prostia plenară şi lichelismul deplin. Da, regimul Năstase a lăsat România jefuită şi ruptă în două. Dar mai ştiţi speranţa? În 2004 - exista. Studenţii care au ieşit în stradă la începutul acelui decembrie erau infantili, sigur că erau, cu al lor „Băse e cool" cu tot, da, dar încă îşi mai puteau imagina viitorul aici - acasă. Şi iată-ne, după opt ani: în adânc, România nu e nici măcar cu o secundă mai morală. Timpul a fost irosit: viitorul nu mai există. Ultimii naivi ai acelui început de decembrie vor muri sau vor pleca, dar oricum vor fi liberi. Mai mult: toate semnele arată că România va fi la fel până la sfârşitul lumii, poate chiar şi după Apocalipsă.

Şi iată-ne după opt ani: statul reformat de Băsescu este un stat fără nicio speranţă şi - cel mai grav - fără elite credibile (Opoziţia are ridicolul ei, profund consolidat). Uitaţi-vă, deci, în jur! Cine a trăit bine în regimul acesta? Ce ziceţi de cei cu mentalitate de viermi? Ce ziceţi de intelectualii publici care şi-au înlocuit conştiinţa cu straturi succesive, şi tot mai ample, de slănină? Avea, desigur, dreptate Orwell la sfârşitul „Fermei animalelor": cu prea multă putere, oamenii nu se înalţă. De fapt, decad: cu prea multă putere, oamenii devin porci. Avea, desigur, dreptate şi bătrânul Borges: „O dată la câteva veacuri, trebuie arsă Biblioteca din Alexandria".

Nu, nu ascultaţi oxiurii de presă din sinecurile băsiste - îi ştiţi. Nu, nu-i ascultaţi nici pe ceilalţi isterici (sunt atât de scârboşi în ser