Globurile de Aur, premii acordate încă din 1944 de către Asociația Presei Străine de la Hollywood (HFPA), anunță de obicei filmele cu șansele cele mai mari de a cîștiga, după o lună și ceva, mai popularele Oscaruri. Anul acesta, ceremonia de decernare a Globurilor, prezentată de comicul
britanic Ricky Gervais, a avut loc luni, 16 ianuarie, între 3 și 6 a.m. (după ora României), iar cel mai premiat film nu a fost o producție hollywoodiană, ci o coproducție franco-belgiană.
Cineastul francez Michel Hazanavicius a făcut senzație, la ediția de anul trecut a Festivalului de la Cannes, cu The Artist. Selecționat în competiția oficială și avînd, în opinia criticilor, șanse mari la Palme d’Or, filmul nu a obținut decît premiul de interpretare masculină, prin Jean Dujardin. Din festival în festival, din premiu în premiu, The Artist a trecut Oceanul și, chiar dacă un premiu la Cannes nu reprezintă nicidecum o garanție a succesului în SUA, a reușit să devină filmul cu cele mai multe nominalizări la Globurile de Aur. Acest triumf este explicabil (și) prin faptul că regizorul-scenarist Michel Hazanavicius a realizat, în secolul al XXI-lea, un film… mut (și alb-negru), cu intenția de a omagia epoca „marelui mut“ (povestea este plasată la cumpăna dintre deceniile trei și patru ale veacului trecut), astfel încît The Artist a putut intra în cursă și la acele categorii de premii ale industriei americane rezervate de obicei producțiilor cinematografice vorbite în engleză. La Globurile de Aur, filmul a concretizat trei dintre cele șase ocazii de a intra în palmares, adjudecîndu-și premiile pentru Cel mai bun film (Secțiunea „comedie sau musical“), Cel mai bun rol principal masculin la această secțiune (prin același remarcabil actor francez, Jean Dujardin) și Cea mai bună coloană sonoră (prin compozitorul Ludovic Bource). Pentru mulți comentatori care s-au î
