Cand esti in opozitie fata de o putere ajunsa la cote record de impopularitate si organizezi un miting cu popor adus din toata tara, dar nu reusesti sa atingi numarul de participanti pe care ti l-ai propus, se numeste esec.
Sigur ca in comparatie cu miscarile anemice de strada ale ultimilor ani, inclusiv cele organizate de sindicate impotriva masurilor de austeritate, transformate in serbari campenesti cu pinguini si alte asemenea exotisme, mitingul USL din Capitala a fost mai amplu.
Dar va aduceti aminte cum aratau mitingurile Opozitiei in anii '90? Si pe atunci, atentie!, era vorba aproape exclusiv despre bucuresteni, pentru ca moda caratului manifestantilor cu autobuzele nu se inventase inca.
Zeci de mii de oameni umpleau bulevardele. De la Piata Romana, la Piata Unirii nu aveai loc sa arunci un ac. Si pe vremea aceea nu prea existau nici telefoane mobile, nici retele de socializare sau mai stiu eu ce alte metode moderne de convocare si mobilizare.
Daca ar fi existat, probabil ca am fi avut pe strazi sute de mii de oameni. Si asta impotriva unei puteri incomparabil mai populare decat actuala coalitie.
Doar vreo 7.000 de manifestanti, in comparatie cu cei 10.000 anuntati, dar reprezentativi, ar putea spune liberalii. Asa o fi, dar m-am uitat si eu, de exemplu, la fatutele si flacaii adusi de Radu Mazare de la Constanta. Parca venisera la discoteca, oameni veseli, relaxati, aerieni, nu aveau in ei nimic de protestatari nefericiti si chinuiti de groaza zilei de maine.
In raport cu conditiile politice si sociale la zi a fost, asadar, un protest modest.
Acesta nici macar nu a fost insa cel mai grav aspect. A fost cu mult mai rau sentimentul divizarii pe care l-a transmis USL. PSD nu s-a mobilizat aproape deloc. Victor Ponta a fost la protest cu aerul de invitat special, dupa ce declaras
