Aproape că nici nu mai ai puterea să te enervezi, să te revolţi. Când suntem înconjuraţi de ape, când Dunărea ne intră în sufragerie şi iese pe geamul de la baie, un metru cub de apă chioară ajunge să coste la Brăila mai mult decât în Sahara. Exagerez, desigur, dar să nu ne mirăm dacă peste 2-3 ani, invocând nu-ştiu-ce costuri, ce rată a inflaţiei, conducerea CUP Dunărea ne va factura metrul cub de apă la preţul de 5-6 euro.
Acum, un metru cub de apă chioară costă doar 5,34 lei, ceea ce înseamnă că suntem nişte privilegiaţi. Probabil că ar trebui să le dăm de băut celor de la CUP, pentru că au grijă să nu scape de sub control preţul apei potabile. Le dăm de băut, nu asta este problema, numai că în niciun caz apă de la robinet, căci nu ne permitem. Mai degrabă un TIR de bere, căci ne ajunge mai ieftin.
Cel mai tare m-a enervat că nimeni din administraţia publică locală din Brăila nu a fost în stare să articuleze un răspuns rezonabil cu privire la scumpirea recentă a apei potabile. Au moşmodit ei ceva, că nu ştiu ce preţ unitar i-a determinat să ia această măsură, că staţia de epurare e de vină, că..., că...
Mă mir că nu au dat vina pe scumpirea benzinei sau pe căderea burselor din Europa. E clar că avem de a face cu o nouă mârlănie administrativă, o făcătură menită să mai peticească bugetul local, din care să se poată sifona apoi bani pentru campania electorală din acest an.
Dovadă că scumpirea apei cu 40% nu se justifică este şi faptul că măsura s-a luat pe şestache, în spatele draperiilor. Din Consiliul Local Municipal Brăila nu a răzbătut nicio informaţie cum că preţul apei urmează să dea în clocot, semn că atunci când vine vorba despre interesele lor, consilierii sunt strâns uniţi în cuget şi nesimţiri.
Nu îmi aduc aminte, cel puţin de când a început criza asta financiară, ca vreun produs să se fi scumpit pes
