Cîteva cărți cu un accentuat iz autoreferențial (în general) și intens (pe alocuri) parfum autobiografic ne-au atras în mod special atenția. Implicarea celui care citește lumea din jur și o gîndește, o simte și o trăiește pe cont propriu devine mărturie scripturală. Așa că putem spune: cîte condeie, atîtea note și comentarii de lectură.

Unui vajnic și acid condei, așa cum s-a dovedit o viață întreagă avocatul Petre Pandrea, îi apare sub genericul Memoriile mandarinului valah. Jurnal 1954-1956 (Editura Vremea, 2011, ediție îngrijită – revăzută și adnotată – de Nadia Marcu-Pandrea, fiica autorului). Avem prima parte a jurnalului, o versiune cvasicompletă față de cea de la Editura Albatros, de acum peste un deceniu. Pe scurt, un prolific autor și atent observator al lumii românești – mucalit partener de taifas și excelent portretist – se livrează în taină posterității. Scris în anii duri de după moartea lui Stalin, eliberat din detenție după o nefericită experiență carcerală, fostul militant pentru idei de dreapta sau de stînga devine un atent comentator al unei umanități românești. Nici bună, nici rea. Cu lichele și oameni de treabă, cu mici întîmplări personale din care Petre Pandrea extrage formulări memorabile. Multe dintre vedetele epocii ies șifonate – Ralea, Sadoveanu, Vianu, Călinescu ș.a. – din condeiul unui om care nu cruță pe nimeni și se judecă la fel de aspru. Constat că bibliografia lui Petre Pandrea este mult mai complexă și mai vastă decît o știam. Dincolo de farmecul unei lecturi care te atrage, ar rămîne și redescoperirea unui prozator ascuns printre multele sale cărți de subtil eseist, impenitent publicist și, nu în ultimul rînd, brav membru al baroului românesc. Bun și necesar studiul introductiv al lui Ștefan Dimitriu, binevenită și utilă nota bio-bibliografică a Nadiei Marcu-Pandrea, îngrijitoarea ediției.

Încă o dovadă că