TOALETA ŞOSELEI      Apropo,  tovarăşe emil bobu, după cum vezi, m-am hotărât şi eu să vorbesc tocmai acum!. Dar, ce să fac?... îţi aduci aminte că atunci, nu puteam să mişcăm în front iar acum... la ce mi-ar trebui să  duc cu mine dincolo de această lume când îmi va veni ceasul, aceste memorii ale unui timp în care  voi, mi-aţi spulberat acel ideal al tinereţii, acel  “vis de aur”…?. Dar doresc măcar în câteva fraze, să vă recunosc câteva merite vouă, cei ce veneaţi în teritoriu cum se spune azi,( atunci se spunea în zonă). A venit în zonă tovarăşul….şi a găsit mari nereguli zbura vestea peste sat!.      Pe timpurile acelea, erai în bătaia puştii dacă localitatea ori suprafaţa agricolă pe care o păstoreai era aşezată de o parte şi de alta a şoselei. Trebuia să ai permanentă grijă să faci toaleta şoselei adică, pe adâncimea de 200 m –stânga, dreapta, toamna, orice tip de cultură trebuia recoltată şi imediat suprafaţa arată. Pomii din lungul şoselei fie că erau plopi, nuci, trebuiau văruiţi. Şi aici îţi dau dreptate deşi, tocmai aici m-a costat pe mine în ziua aceea de noiembrie ’86, când ai debarcat din acel ARO 1.B.286 şi ţi-ai mărit pasul voiniceşte să ajungi la marginea suprafeţei eliberate şi să verifici dacă porumbul de dincolo fusese recoltat cu simţ de  răspundere.        Atunci, deşi eram în altă zonă cu oamenii bătrâni, pensionarii, elevii, pionierii ,din comună să prefirăm  porumbul recoltat mecanizat pentru că se strica timpul şi riscam să-l prindă zăpada  iar de aici, alte dandanale nu numai cu tine, dar şi cu oricine venea de la judeţ pe probleme agricole.(Vezi secţia agrară a judeţului, UJCAP-ul ).Atunci ai găsit în sola de porumb pe care membrii cooperatori o aveau în acord global, 2,300 kg  din acei ciocălăi pe care oamenii îi pusese cailor  dinainte pentru ca ei să poată încărca grămezile de ştiuleţi din părţile laterale ale căruţelor. Deci spuneam,