15 ani din viaţă îşi închid bucla şi o fată cu alergare de gazelă înalţă pe stadionul din Bistriţa o dorinţă cu voce înceată. Are un fizic firav, alură de săritoare în înălţime şi compas uriaş, calităţi ce i-ar deschide o multitudine de culoare. Alege să flirteze doar cu sprintul, îi rămâne fidelă până la 24 de ani, dar o intervenţie chirurgicală suferită la genunchi îi anulează fară recurs cariera.
Dăm timpul înapoi. Anii 2000 în atletismul mondial. Mai precis, sprintul mondial, capitol la care România excelase rar. Sau deloc. Şi mai precis? Proba de 4x400 m, specialitatea în care cronometrele aţipesc doar sub cuiele americancelor, rusoaicelor, nemţoiacelor... E timpul ca estul să facă mişcarea! Sub aripa protectoare a Ionelei Tîrlea intră puştoaicele Alina Râpanu, Angela Moroşanu şi... Maria Rus. Cvartetul impresionează! Are uşurinţă în alergare, execută fără greşeală momentul schimbării băţului (decisiv), iar de sub bitumul CM indoor din martie 2004 (Budapesta) se naşte un bronz cât un aur. Cu nou record naţional (3:30.06) neclintit până azi.
Dar cursa continuă, Maria a trage din răsputeri, iar locul 6 la JO de la Atena (3:26,81) îl aşază pentru totdeauna în calendarul amintirilor. A fost unica finală la ştafetă bifată vreodată de România în istoria JO. Şi dorinţa împlinită a unei fetiţe de pe portativul bistriţean.
"Maria e o fată cu foarte mult bun simţ şi o atletă care a muncit enorm. De noi, era percepută drept o sportivă cu o calitate umană desăvârşită", fostă colegă în ştafeta de 4x400m
15 ani din viaţă îşi închid bucla şi o fată cu alergare de gazelă înalţă pe stadionul din Bistriţa o dorinţă cu voce înceată. Are un fizic firav, alură de săritoare în înălţime şi compas uriaş, calităţi ce i-ar deschide o multitudine de culoare. Alege să flirteze doar cu sprintul, îi rămâne fidelă până la 24 de ani, dar o inter
