- Social - nr. 934 / 20 Ianuarie, 2012 Cand, in 1944, in miez de toamna, bubuitul tunurilor vesteau pana departe, in campia Ardealului, crancena inclestare de oameni si arme de la Oarba de Mures–Dealul Sangeorzului–Iernut, dintre trupele romane si cele germano-ungaro-hortysto-fasciste, familiile de sasi din cateva asezari transilvane inhamau, de graba, caii la carutele incarcate in pripa cu ce aveau mai de trebuinta si de valoare, alegand cele mai ferite drumuri care sa-i duca spre granita de vest. Plecau in refugiu spre Austria si Germania de teama unor posibile represalii venite din partea trupelor sovietice si a viitoarelor autoritati romane, care i-ar fi putut acuza de ajutor si de simpatie in favoarea administratiei locale ungare de ocupatie si a trupelor germano-hortyste. Curand, insa, multe dintre aceste familii aveau sa fie intoarse din drum si obligate sa revina pe la casele lor. Nu tot asa s-au petrecut lucrurile si cu locuitorii-sasi ai unor sate de pe Mures si Tarnave care au reusit sa ajunga la destinatia de refugiu propusa. In urma celor care nu s-au mai reintors au ramas case si pamanturi parasite, curti si gradini bine gospodarite, grajduri pline cu vite, cotete cu porci si gaini, pivnite cu butoaie de vin si tuica, poduri si afumatorii cu carne, carnati si slanini, hambare cu grau si porumb, suri cu fanuri, paie si otava, pluguri, care si unelte agricole, mobilier si vase de gatit, haine de tot felul. Le-au luat in folosinta si in stapanire- de la sine putere- familiile sarace de romani, maghiari si tigani, reforma agrara a Guvernului condus de dr. Petru Groza oficializandu-le statutul de stapani. Asa s-a petrecut in sate muresene precum Petelea si Dedrad, din vecinatatea Reghinului. La Dedrad, pe valea Lutului, in gospodariile parasite s-au stabilit, peste noapte, aproape 350 de familii venite din 80 de asezari transilvane, in marea lor majoritate