Cifrele macroeconomice sunt reci, chiar si atunci cand suna bine.
Nu tin de cald iarna si nu tin de foame cand e gol frigiderul. Descriu un "mai bine" general, care nu te ajuta cu nimic, cand tie unuia tocmai ti-e rau, sau un "mai rau", iarasi general, pe care avem mereu tentatia sa il ignoram, atunci cand noua ne e bine-mersi. Nu e mare filosofie. Orice expert in jonglarea cu cifre stie lucrurile astea. Si totusi, intr-un moment de criza globala profunda, cand o pala de vant de la New York devine tsunami in Japonia, cand China, marea vedeta economica a lumii, sta cu ochii carpiti de somn pe bursele europene sau cand niste manifestatii la Atena risca sa ingroape Italia, aceste cifre si analizele asociate lor, interpretari ale maestrilor in riscul suveran, cei care dicteaza dobanzile imprumuturilor, fara de care nu mai merg acum in lume mai mult de o mana de state, intr-un astfel de moment, aceste cifre reci dau azi tocmai temperatura exacta a realitatii zilei de maine.
13 ianuarie, ziua intai a protestelor din Piata Universitatii, a inceput tocmai cu o astfel de analiza "macro", realizata de reputata agentie de presa Reuters, binecunoscuta pentru rigoarea expertizei sale economice. Analiza, preluata in Marea Britanie de nu mai putin prestigiosul "The Guardian", dar si in Romania, de cateva publicatii, a fost, desigur, trecuta cu vederea. Fumigenele de la Universitate au ascuns, insa, o realitate la fel de relevanta precum cea care a dus la acumularile de nemultumire ale populatiei. "Romania ar putea da lectii Ungariei in ceea ce priveste derularea acordului cu Uniunea Europeana si Fondul Monetar International, lucru care i-ar putea supara pe maghiari, care intotdeauna s-au considerat superiori vecinilor lor de la Est. Prin respectarea termenilor programului cu institutiile internationale, autoritatile de la Bucuresti au reusit sa repuna economia pe c
