1. Explozive si amenintatoare mai ales prin violenta lor, miscarile de protest care au scos lumea in strada in cateva orase din Romania au numarat, totusi, doar cateva mii de participanti, intre care majoritari au fost "ultrasii" galeriilor de fotbal, aflati in veche dusmanie cu jandarmii, "revolutionarii" nemultumiti ca li s-au redus recent pensiile si cativa "protestatari" cu misiune de la partid. Pe cine exprima, de fapt, aceste miscari? Pot fi ele interpretate drept "nemultumire nationala"?
- Desi "ultrasii" au fost cei care au generat cele mai puternice emotii, ei nu au fost majoritari in cadrul protestelor si s-au manifestat preponderent la Bucuresti. Acestea fiind zise, numarul total al protestatarilor a atins un maxim de 10.000 la nivel national luni, ceea ce reprezinta mai putin de 1 din populatia tarii. Daca nu ar fi fost amplificat de televiziuni, acest protest nu ar fi fost semnificativ. In nici un caz el nu reprezinta un fenomen national, ci doar un exemplu al puterii televiziunilor. Sa luam exemplul studentilor: din cele cateva sute de mii de studenti din Bucuresti, in Piata Universitatii nu au ajuns niciodata mai mult de 200, desi unele televiziuni au anuntat ca 400 de studenti ar fi plecat din Regie. Chiar si 400 sa fi fost, tot nu reprezinta decat o minoritate infima. Ce sa mai spunem de alte orase ale tarii, in care au protestat doar 200-500 de oameni?
Intr-adevar, cei ce s-au tot adunat in Piata Universitatii alcatuiesc o multime eterogena, in care sunt amestecati cetateni cu nemultumiri diferite, de la taxa auto la comasarea alegerilor; "revolutionari" nemultumiti de pierderea privilegiilor; gura-casca; activisti ai PNL si oameni dezorientati cu mesaje scrise pe hartie de acestia, unele de-a dreptul ridicole, cum a fost de pilda cel privind ziaristii invitati la TVR. Ce finalitate poate avea un asemenea protest? Nici una, evident,
