A fost ceva lume în seara asta la Universitate! Prima în care manifestanţii au blocat Piaţa. Pe stradă, sau vorba jandarmilor, pe carosabil, erau mai mult tineri. Pe trotuare persoane mai în vîrstă şi tineri mai, cum să le zic, rezervaţi. Unii scandau, alţii tăceau. Variaţiuni pe tema „Jos Băsescu!” Plus „Ieşi afară, javră ordinară!” Fotoreporteri de la agenţiile străine de presă şi de la tot mai puţinele ziare autohtone. Televiziunile.

Un prieten, fost consilier prezidenţial pe vremea lui Constantinescu, mi-i arăta pe băieţii de la Servicii amestecaţi în mulţime. Făceau poze cu telefoanele mobile. Aşa, ca moace, oameni obişnuiţi. Dar poţi să ştii cine mai e om obişnuit în România?

Cineva plimba prin mulţime o spînzurătoare. Iar altcineva cu o mască chelioasă şi zîmbitoare, umbla prin mulţime ţinîndu-şi deasupra capului mîinile încătuşate. În faţa măştii chelioase nişte cetăţeni cereau „Faceţi loc! A fost prins!” Cînd am ajuns într-un grup care a început să cînte „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă…” am început să le ţin isonul, de parcă aş fi fost cu 20 de ani mai tînăr şi în ciuda faptului că-mi propusesem doar să văd ce e în piaţă. Sînt lucruri care nu se uită.

M-am dus să mă uit de-aproape la jandarmii echipaţi ca broaştele Ninja. Am încercat să intru în vorbă cu ei. Se uitau la mine muţi şi cu priviri îngheţate. Cînd am dat să trec pe lîngă ei, să mă duc jos în pasaj presat de o anumită nevoie: „Nu se poate!” „Şi pe unde se poate!” „Prin grilaj.” „Păi, vi se pare vouă că pot să mă bag eu prin grilaj?” „Sigur puteţi!” A avut dreptate jandarmul.

Cînd m-am întors din pasaj, nişte tineri se apropiau de jandarmi cu aerul că ar vrea să le spună ceva. S-au răzgîndit. Prin dreptul balconului din 90, nişte tineri cocoţaţi pe acoperişul unui chioşc, şi pe nişte schelării improvizate scandau diverse chestii care aveau efect pe o suprafaţă