Discuţie cu unul dintre cei mai „FP” actori de la Hollywood: cu atitudini politice explicite şi cu acţiuni dincolo de frontiere încinse. Noul film al lui George Clooney, „Idele lui Marte” (tradus în România ca “Ziua Trădătorilor”), este şi o introducere în culisele prezidenţialelor americane, aflate la începutul unei noi campanii.
Cum a apărut acest film?
George Clooney: A fost un proces ce a durat cinci ani. Un proiect la care Grant (Heslow, co-scenarist şi producător – n. ed.) şi cu mine am lucrat mult timp. Nu e la fel de simplu ca atunci când eşti actor şi dai peste un scenariu care-ţi place şi te alături proiectului. E genul de proiect pe care-l scrii, îţi dispare finanţarea, iar apoi preşedintele Obama este ales şi toată lumea este plină de speranţă şi entuziasm aşa că trebuie să renunţi la idee o perioadă pentru că nu e momentul să fii cinic! Asta a durat cam un an, apoi ne-am dat seama că putem redeveni cinici.
Cum ai descrie filmul?
Presupun că ar putea fi catalogat ca dramă sau thriller. Scena este lumea politică, dar ar putea fi oricare alta, întrucât personajele sunt esenţiale, nu ceea ce spun. Am simţit că politica este un spaţiu în care personajele puteau să se desfăşoare având în vedere miza. Dar nu sunt sigur. Cred că l-aş numi dramă, pentru că nimeni nu pare să ştie cum să-l catalogheze.
Îl joci pe guvernatorul Morris, un personaj care încearcă să câştige nişte alegeri primare foarte dificile, pentru a deveni candidat oficial la preşedinţie. Un politician care pare la prima vedere candidatul ideal - arătos, deştept, simpatic şi carismatic...
Personajul meu nu există în Farragut North, scenariul original pe care l-am adaptat. Mi s-a părut interesantă o poveste care să includă un astfel de politician. Ar fi cu siguranţă un candidat democrat ideal. Dar poate că are şi câteva defecte... Are multe calităţi care l-ar tra
