Jurnalele lui Grigore Gafencu, încă nepublicate în varianta completă, conţin însemnări zilnice de o importanţă deosebită pentru cunoaşterea vieţii politice româneşti din anii '30-'40 şi a opiniilor personale ale lui Gafencu privind problemele războiului şi relaţiilor internaţionale.

Grigore Gafencu a fost una din marile personalităţi ale diplomaţiei româneşti. Ministru de externe în timpul unei perioade extrem de tulbure din punct de vedere diplomatic, între 1938 şi vara lui 1940, Gafencu s-a străduit în această perioadă să apere interesele României în faţa unui război iminent.

În vara lui 1940 şi-a dat demisia din funcţia de ministru şi a fost trimis ca ministru plenipotenţiar la Moscova. Ulterior, Gafencu s-a stabilit la Geneva. Considerat unul dintre cei mai buni analişti politici ai epocii, Grigore Gafencu a ţinut, în timpul războiului, numeroase conferinţe publice la Londra, Paris, Strasbourg, FLorenţa, Zurich, Geneva, pledând întotdeauna cauza şi interesele României. În 1944 este publicată, în limba franceză, cartea Préliminaires de la guerre à l'est/Preliminariile războiului din răsărit, una din cele mai bune analize ale relaţiilor sovieto-germane dinaintea izbuncirii războiului.

După sfârşitul războiului, Gafencu, în calitate de reprezentant al grupului diplomaţilor aflaţi în, a depus pe masa Conferinţei de Pace din 1947 două memorandumuri prin care cerea respectarea drepturilor politice şi economice ale României. Acţiunile sale şi poziţia proaliată a lui Gafencu aveau să-l transforme pe Gafencu în persona non grata în faţa regimului procomunist de la Bucureşti. El a fost condamnat în contumacie în noiembrie 1947, împreună cu lotul Maniu-Mihalache.

Grigore Gafencu despre ocuparea Basarabiei şi nordului Bucovinei

3 si 4 iulie 1940 – ”Marele eveniment politic nu s-a produs. Tătărăscu, o dată mai mult, s-a strecurat printr-o