O carte ieşită joi în librările franceze provoacă mare vâlvă: autorii lucrării - trei jurnalişti - acuză servicile de contraspionaj francez că ar fi un instrument politic în serviciul exclusiv al preşedintelui Nicolas Sarkozy.
Vasile Damian:
Cartea, intitulată Spionul preşedintelui, schiţează un portret acid al lui Bernard Squarcini, patronul contraspionajului francez, organism creat în 2008 la iniţiativa lui Nicolas Sarkozy. Lucrarea este bazată de cele mai multe ori pe mărturii anonime - dar e de înţeles oarecum discreţia celor care au acceptat să răspundă întrebărilor celor trei jurnalişti - Olivia Recasens, Didier Hassoux şi Christophe Labbé. Reiese că Squarcini a „deturnat” complet super-serviciul de informaţii interne, punându-l în subordinea Palatului Elysée şi al locatarului de acolo: „Sub acoperirea secretului de apărare ce favorizează o totală opacitate, direcţia de informatii interne execută misiuni josnice de poliţie politică”, scriu autorii. „Nicolas Sarkozy îl instrumentalizează pe patronul serviciilor”, mai remarcă ei.
Lucrarea a făcut deîndată valuri. Încă de miercuri, Squarcini a contestat acuzaţiile, spunând că „nu este spionul nimănui”. Joi, avocatul său şi-a anunţat intenţia de a depune plângere împotriva celor trei jurnalişti pentru „defăimare”. Ministrul de interne, un apropiat al preşedintelui, a iesit şi el la rampă, dezminţind ideea că „contraspionajul ar fi un instrument politic în serviciul puterii”. Claude Guéant a negat de asemenea informaţia din carte potrivit căreia „ar exista un grup special ce pune microfoane şi se introduce în sistemele informatice în afara oricărui cadru legal”. În ciuda acestor dezminţiri, e puţin probabil ca incendiul mediatic să se stingă aşa repede, mai ales că Squarcini, poreclit Rechinul, în fruntea unui serviciu de 4000 de funcţionari - din care 3000 activi - este deja inculpat într-o
