Uite o lecție pentru reporterii și instituțiile media care vânează audiența, rating-ul, traficul. Peste 11.000 de like-uri. Peste 4.000 de distribuiri și peste 750 de comentarii (nu înjurături) erau strânse (până la ora la care scriu acest scurt comentariu) de fotografia de mai jos. Și, totuși, nu e vorba nici despre bastoane și bolovani ”la schimb” între polițiști și protestatari, nici despre mașini și chioșcuri în flăcări. Și nici măcar nu e o fotografie făcută în București. A nu se interpreta greșit această ultimă remarcă – ea vizează disproporția acordată de mass-media centrale protestelor din Capitală, în raport cu cele din restul țării, expediate în ”relatări pe scurt” și, de cele mai multe ori, ”la pachet” (evenimentele din mai multe orașe într-o singură știre). Inabilitatea ori comoditatea ”rețetei” (conform căreia violența și/sau ”spectacolul” oferit de violență, cu sânge și flăcări, fac traficul) i-au făcut să rateze multe momente esențiale care vor rămâne în memoria colectivă.

Vă propun, trei asemenea momente (toate de la Cluj). Primul e chiar fotografia despre care vă spuneam. O tânără (Oana Moisil, despre care v-am mai povestit pe aici și aici) oferind un trandafir jandarmilor.

Al doilea (primul în ordine cronologică) este de la finalul premierei cu ”Nabucco 12”, în regia lui Alexander Hausvater, la Opera Română din Cluj. La fel ca la premiera piesei lui Verdi, din urmă cu 170 de ani, la Scala din Milano, artiștii au interpretat celebrul ”Cor al robilor”, împreună cu spectatorii ridicați în picioare și fluturând steaguri.

În fine, un moment surprins de colegii de la ”Ora de Cluj” și catalogat ca fiind ”suprarealist”: copiii, supravegheați sau nu de părinți, care se joacă pe patinoarul din Piața Unirii, în timp ce la doar câțiva metri de ei se desfășoară protestele. Cel puțin pentru mine, nu e nimic suprarealist, ci starea