Biografia poetului, prozatorului, jurnalistului şi traducătorului N. Crevedia (1902–1978) se cuvine a fi recercetată, cu maximă atenţie, întrucât există importante diferenţe între actele oficiale şi mărturiile întâlnite în confesiunile, interviurile şi corespondenţ a sa.
Epistolele sale impresionează prin dezinvoltură, francheţe, detalii preţioase, portrete ale unor contemporani, polemici şi profiluri feminine.
Se cunosc, astăzi, numeroase epistole trimise de autorul cărţii de poezii Maria lui Nichifor Crainic, G. Călinescu, Gib I. Mihăescu, Ion Barbu, Şerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, I. Valerian, Ovidiu Papadima, Pan M. Vizirescu, Horia Niţulescu, Gerda Barbilian, A.C. Calotescu-Neicu, Matei Alexandrescu şi alţii.
Aceste misive se impun a fi adunate, adnotate şi restituite într-un tom de documente şi mărturii revelatorii în ceea ce priveşte perioada interbelică, insuficient cunoscută, graţie unor reticenţe de ordin ideologic, estetic, biografic şi moral.
Epistola ce o transcriu aici, necunoscută până acum, se constituie într-o tulburătoare confesiune pe care poetul Nicolae Crevedia o face lui G. Călinescu, sagace observator al vieţii literare româneşti.
Un biograf conştiincios va constata, după lectura acestei ample scrisori, că Nicolae Crevedia nu a avut studii superioare, aşa cum se afirmă în unele dicţionare1 şi istorii literare, că a provocat şi întreţinut o infamă polemică, în perioada interbelică, cu prozatoarea Marta D. Rădulescu, că este tatăl lui Eugen Barbu şi altele extrem de interesante în rescrierea biografiei sale.
*
Légation Royale de Roumanie Sofia
Sofia, 30 decembrie 1940
Dragă şi stimate domnule Călinescu,
Eu am fost numit, cu câteva luni în urmă, ataşat de presă pe lângă Legaţia noastră de aici.
Am fost de curând la Bucureşti şi a
