La ora la care scriu aceste rânduri, ideea că domnului Emil Boc i se apropie finalul de mandat de prim ministru prinde din ce în ce mai mult contur. Iar motivul nu este nici legat nici de lipsa de comunicare a omului în cauză, nici de eșecurile înregistrate în fruntea guvernului și nici de măsurile de austeritate fără precedent în Europa. Motivul este oarecum literar-istoric, pentru că ne aduce aminte de situația lui Alexandru Lăpușneanu, care, sub presiunea mulțimii, l-a condamnat pe vornicul Moțoc să moară, ucis de protestatarii de atunci.
Așa a intrat în istorie expresia "Capul lui Moțoc vrem...". Acum nu e vorba de moarte fizică, pentru că nu-l văd pe domnul Băsescu dându-l mulțimii pe domnul Boc spre a fi linșat, ci doar de o moarte politică, pentru că, chiar dacă nu o spun, actualii guvernanți știu că vor trebui să facă precum celebrul lor înaintaș. Capul lui Băsescu nu poate fi dat mulțimii, dar capul lui Boc, ciuca tuturor bătăilor mediatice din ultimii trei ani, da. O spun din ce în ce mai mulți oameni din arcul guvernamental, și o simt și manifestanții, care știu că, în condițiile actuale, e tot ce pot obține. Așadar, este foarte posibil ca luna ianuarie să însemne finalul guvernului Boc, precum și al carierei politice a fostului primar de Cluj, folosit prea mult de colegi și de șeful său de la Cotroceni pe post de paratrăznet. Ar fi o rezolvare normală a crizei din aceste zile, dar oare ce mai este normal în actuala noastră societate?
