Anvers

de Roberto Bolano, Editura Leda

Roberto Bolano este autorul hispanic poate cel mai des comentat în ultimii ani, în special după moartea sa prematură, în 2003, când abia împlinise 50 de ani. Chilian prin naştere, Bolano a fost un scriitor cunoscut în Europa, în Spania îndeosebi, unde a fost laureat al unor importante premii. Valoarea prozei sale a fost recunoscută, post-mortem, ce-i drept, inclusiv în SUA, unde i-a fost decernat National Book Critics Award.

În România, până la seria de cărţi proiectată de Editura Leda, i-au mai apărut trei cărţi, iar pe unele site-uri de poezie inclusiv poeme, în traducerea lui Claudiu Komartin. „Anvers“ este una dintre primele sale cărţi, apărută în 2002, şi se prezintă ca o stranie ficţiune de proze scurte, fulguraţii de tip diaristic, în care un narator povesteşte ce i se întâmplă, ca marginal, în exilul său spaniol. Cadre bergmaniene se perindă prin faţa ochilor unui cititor care descoperă farmecul scriiturii lui Bolano, neîndoios un poet de primă mână prin acuitatea şi prospeţimea celor observate. Singurătatea, această cruce crâncenă a creatorului, este ceea ce iese cu pregnanţă în evidenţă, ca şi o anume propensiune spre războiul nevăzut al existenţei umane, privit din interior de un franctiror al scrisului. Chiar şi în clipele sale solare, scrisul lui Bolano este infuzat de dramatismul vieţii, această „târfă asasină“ (cum sună, la plural, titlul uneia dintre cărţile sale), amantă a tuturor, de nimeni ataşată până la final. Este o „lume de poliţişti, de hoţi şi de străini fără acte în regulă“, prin care deambulează un explorator al scrisului, un „dreamer“ ce-şi caută locul printre proscrişi. Un dostoievskianism subtil, distilat în retortele scrisului puternic al lui Bolano, creează acel halou al unei lumi detracate în care iubirea este exilată, iar voinţa de bine este anihilată. Nu întâmplător o fraz