Ienuparul, raspandit in mai toata Europa si in Asia, pana sus, in Himalaya, este un conifer rezistent atat la cele mai puternice geruri, cat si la caldurile cele mai mari. Se spune ca ienuparul nu are preferinte pentru un anumit sol, adica nu este mofturos. La noi, creste mai ales prin zonele muntoase din Apuseni si Podisul Transilvaniei.

Fructele de ienupar, mari cat un bob de mazare, aromate, cu un usor gust dulceag, sunt niste bobite rosii care, la coacere, au o nuanta neagra-albastrie. Boabele de ienupar se recolteaza din august, cand incep sa se coaca, si pana la inceputul iernii. Acele si ramurele tinere se culeg din luna aprilie si pana in iunie.

Ca planta medicinala, ienuparul trateaza si vindeca bolile aparatului respirator, infectiile urinare, reumatismul, guta, raceala, bronsita, bolile de piele si de ficat, ajuta la eliminarea pietrei de la vezica urinara. Fructele de ienupar pot fi un remediu natural in caz de anemie, artrita si lipsa poftei de mancare, asigurand o buna functionare a intregului organism.

Uleiul de ienupar, care se gaseste la magazinele de produse naturiste ori la plafar, favorizeaza eliminarea acidului uric si a altor toxine din organism, fiind cunoscut si ca un purificator al sangelui. Astfel, el este util atat in caz de obezitate, retentie de apa, cat si in indepartarea celulitei prin comprese, masaj ori bai.

Intern, uleiul de ienupar face minuni in afectiunile bronhice si pulmonare. Se iau cate trei - cinci picaturi, de doua ori pe zi, in cure de cate 14 zile, cu pauza de alte 14 zile. Acelasi ulei poate fi folosit si extern, in masaje. Intr-o suta de ml de ulei de masline ori floarea soarelui se dizolva 3 ml de ulei de ienupar. Dupa omogenizare, se maseaza usor pieptul.

Uleiul, astfel preparat pentru masaj, se recomanda si pentru calmarea durerilor reumatice, care devin de n