De ce a ieșit lumea în stradă, de fapt?

A. Dintr-un impuls atavic, pentru a-și manifesta răutatea funciară (versiunea unor iresponsabili care trăiesc în paradisul propriilor minți).

B. Dintr-o revelație ontologică, fundamentală (versiunea unor copii care nu au apucat 1989).

C. Aici e cel mai greu de completat. De ce au ieșit, de fapt, cîteva mii de oameni în multe orașe din țară, timp de zile (deocamdată), într-o mișcare de stradă care se cronicizează?

Se pot invoca, desigur, nemulțumiri care există de ani, de cînd criza a lovit și România. Da, e drept, a lovit-o, dar oamenii de la putere sau din jurul ei continuă să fure liniștiți.

Se pot invoca televiziunile-pubelă, de pildă Antena 3, care nu face altceva decît să se uite permanent în gura președintelui Băsescu. Da, e drept, Antena 3 este autoarea, printre altele, a unei tactici de manipulare a sensibilității colective și a istoriei în măsura în care încearcă să acrediteze ideea că „Băsescu egal Ceaușescu“. Este însă patentă sărăcia multora dintre semenii noștri, mult mai adîncă decît cea din vremea comunismului (mai ales a aceluia „cu față umană“, dintre 1965-1975).

Se poate invoca manipularea USL. Dar degeaba. Mișcarea aceasta nu are legătură cu o opoziție parlamentară care nu o reprezintă, dar care va vrea să tragă foloase de pe urma ei. Dacă poate. Cred însă că scînteia – mereu trebuie ajuns la ea – nu trebuie identificată cu „cauzele revoluției“, ca să citez o sintagmă din vechile manuale de istorie. O ceartă se „aprinde“ mereu de la un detaliu, după care lucrurile – dar abia după – se pot raționaliza. Iar acum, scînteia a fost aprinsă de dom’ președinte, într-o intervenție televizată, în care l-a luat la trei păzește pe omul care se identifică cu SMURD, unul dintre foarte puținii oameni care au făcut ceva pentru România în ultimi