Un clasic (şi un romantic) al secolului XX

Gonzalo Torrente Ballester (1910- 1999) este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori spanioli ai secolului XX, deşi recunoaşterea importanţei sale ca prozator a fost destul de tîrzie. Pînă în anii ’80, Torrente Ballester era mai cunoscut în Spania în postura de critic literar, de istoric literar sau chiar ca autor al scenariului unui foarte popular serial al televiziunii spaniole. Ballester a scris mult (peste şaizeci de ani de activitate între prima şi ultima carte) şi a primit, chiar dacă spre finalul vieţii, cele mai importante premii literare spaniole: Premiul Cervantes, Premiul Principe de Asturias, Premiul Planeta, Premiul Naţional de Literatură şi multe altele. Este considerat cînd scriitor realist, cînd de-a dreptul fantastic, experimental şi conservator în aceeaşi măsură, oricum unul dintre cei care au schimbat faţa literaturii scrise în Peninsulă. La 100 de ani de la naştere, Fundaţia Gonzalo Torrente Ballester (de care se ocupă cîţiva dintre cei 11 copii ai săi) împreună cu Societatea de Stat pentru Comemorări Culturale din Spania, au realizat un substanţial album – Curriculum, en cierto modo (Curriculum, într-un fel) – în două volume în care sînt recuperate fotografii, manuscrise, mărturii cu privire la scriitor. Se poate întrevedea astfel cîte ceva din ceea ce a fost o incredibilă muncă asupra textului (corecturi minuţioase, reveniri, planuri de personaje şi intrigă), dar şi o viaţă dintre cele mai pline (detalii de obiceiuri domestice, aplecarea spre tehnică – Ballester era un familiar al aparaturii electronice şi încă din anii ’80 îşi înregistra textele la magnetofon –, prieteni din lumea literară spaniolă). În aceste albume, care au stat la baza unei expoziţii itinerante în diverse ţări, scriitorul este prezent şi cu un substanţial text autobiografic scris în 1981 din care