Dezbaterea în jurul reformei în sănătate abia începuse când legea avea să fie retrasă de pe piaţa consultărilor publice. Dincolo de lacunele proiectului propus, mesajul nevoii stringente de reformă structurală profundă s-a pierdut în discursuri politicianiste şi în scandările legitime ale unui popor nemulţumit de clasa politică. Epidemia gravă de tuberculoză este doar unul din motivele pentru care reforma nu trebuie abandonată nici măcar în an electoral.

Jonathan Stillo este antropolog şi lucrează în România din 2005. Pe parcursul anilor, Stillo a realizat un studiu privind cauzele şi efectele epidemiei de tuberculoză din România. Epidemie?!, se vor întreba mulţi dintre noi, are România o epidemie de tuberculoză?

Răspunsul lui Stillo este Da. Consultând statisticile, România are o rată de îmbolnăvire cu tuberculoză de 3 ori mai mare decât Bulgaria şi de 6 ori mai mare decât Ungaria. În termeni relativi, în România se îmbolnăvesc anual 100 de persoane la fiecare suta de mii de locuitori. În termeni absoluţi aceasta se traduce în circa 20.000 de cazuri noi în fiecare an. Iar în termeni de apartenenţă la UE, ţara noastră ocupă de departe primul loc în clasamentul îmbolnăvirilor de TBC. În anul 1985, pentru comparaţie, rata de infecţie era de 55 cazuri la 100.000 de locuitori.

Cea mai mare problemă pe care antropologul american o vede când vine vorba de sănătatea în România este faptul că nici în vremurile comuniste, dar nici în cele postdecembriste acest domeniu nu a reprezentat o prioritate pentru politicienii români. Stillo subliniază că regimul Ceauşescu cheltuia circa 3% din PIB pentru sănătate, iar în zilele noastre procentul nu a crescut simţitor situându-se la sub 4% în continuare. În cazul tuberculozei, România cheltuie prin programul naţional administrat de CNAS circa 6 milioane USD anual. Prin comparaţie, Bulgaria cheltuie 12 milioane U