- Social - nr. 934 / 20 Ianuarie, 2012 Intr-una din ziele de la inceputul lunii decembrie, a anului trecut, am fost oprit pe strada de un cetatean necunoscut, cam de varsta mea, din cate imi puteam da seama. Nu m-a oprit pentru a-mi povesti vreun ,,of”, ci pentru cu totul altceva. ,,Domnule profesor – mi-a spus - vreau sa va multumesc pentru articolele pe care le publicati in ,,Cuvantul liber” si ,,Condeiul ardelean”. Sunt abonat la amandoua si le citesc cu mare placere. Dar de ce scrieti asa de rar?” Cuvintele sale m-au suprins. Si, inainte de a gasi un raspuns, dumnealui m-a ,,bombardat” cu alte cateva intrebari: ,,Il cunoasteti pe domnul Constantin Mustata?, Cine este domnul Constantin Mustata?, Cum as putea sa-l contactez?, Ma puteti cumva ajuta? Intrebarile, venite una dupa alta, mi-au dat posibilitatea sa ,,eschivez” raspunsul la prima intrebare. Un timp insa l-am privit in tacere. Mi se parea a fi un om simplu, fara o pregatire scolara deosebita. L-am intrebat apoi de unde il stie pe domnul Constantin Mustata? ,,Da cum sa nu-l stiu, domnule profesor?, i-am citit unele carti care au aparut, in serial, in ,,Cuvantul liber”. Mi-au placut ! Asemenea carti nu poate scrie decat un om cu suflet adevarat de roman. Asa cum scrie si domnul Ladariu, Dumnezeu sa-l tina mult si sa-i dea sanatate! Si cum scrieti si dumneavoastra, dar prea rar, prea rar...”. Am aflat ca-l chema Ioan Antal si locuieste in comuna Stanceni. I-am dat numarul de telefon al lui Constantin Mustata. Cateva zile mai tarziu, un telefon primit de la acesta mi-a confirmat ca i-a si expediat cartile pe care Ioan Antal si le dorea. Au trecut de atunci vreo cateva saptamani. Am ingropat vechiul an si l-am intampinat cu bucurie pe cel nou. Acesta a venit insa aducand cu sine vechile necazuri si dureri, la care s-au adaugat deja altele noi si se pare ca vor mai veni si altele. Intre acestea a fost si un tel