Motto: „Nu cautând la fata omului sa aveti credinta în Domnul nostru Iisus Hristos” (Iac. 2, 1) „Daca va intra în adunarea voastra un om cu inele de aur în degete, în haina stralucita, si va intra si un sarac, în haina murdara (...) voi puneti ochii pe cel care poarta haina stralucita” (Iac. 2,2-3)

Este un lucru îndeobste cunoscut (si recunoscut ca atare) de toata lumea ca e foarte usor sa faci rau, pe când binele se savârseste cu anevoie; trebuie truda si lupta cu osteneala si sudoare ca sa-ti aduni bruma de puteri sa reusesti sa faci ceva bun. În schimb, impulsurile de rautate din noi nu putem sa le controlam nicicum si nicicând; nu degeaba Sfântul Apostol Pavel scria cu adânca amaraciune: „Nu fac binele pe care îl voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela îl savârsesc” (Rm. 7, 19). Iata, asadar, cât de vicleana este lucrarea diavolului si cât de marunti suntem noi, oamenii, în cugetul inimii noastre fata de maretia slavei Lui Dumnezeu.

Înca din vremea Mântuitorului vamesii au fost priviti de catre popor ca niste indivizi de cea mai joasa speta din pricina zgârceniei, a vicleniei si a lacomiei lor feroce, fiind asemanati pagânilor: „Sa-ti fie tie ca un pagân si vames” (Mt. 18, 17). Din pacate, se pare ca si în vremea noastra acest tip vames (hapsân si nemilos) s-a raspândit cu mult peste masura sociala admisibila (ca numar, comportament, atitudine si fel de a fi). Stim, desigur, prea bine ca mai-marii zilei (cei ce guverneaza si conduc destinele natiunii) doresc întotdeauna binele nostru, al tuturor. „Prosperitate”, „egalitate de sanse”, „trai decent” – sunt tot atâtea lozinci pe care le-au adoptat ca masuri sociale si economice toate formatiunile politice care s-au perindat pe la conducerea tarii de doua decenii încoace, promitând de fiecare data „o noua guvernare” – desigur în duhul transparentei propovaduite în Scripturile Sfint