Ciudat este insa faptul ca inca se oftica si chiar sufera atunci cind este considerat o "jucarie stricata". Profesorul Corneliu Datcu este pensionar de multi ani si se remarca inca prin luciditate, memorie si un imens rezervor de istorioare pline de intelepciune. Omul acesta a avut o activitate intensa si, ca atare, a elaborat nenumarate scrieri, bine apreciate, in domeniul sau. Ciudat este insa faptul ca inca se oftica si chiar sufera atunci cind este considerat o „jucarie stricata". Intr-o convorbire telefonica avuta cu el mi-a relatat o banala intimplare care l-a marcat cam disproportionat de mult. - Alo, salut, ce mai faci? - Bine, multumesc. Tu? - Azi veneam de la piata, cu o sacosa cam grea si mergeam cu pas apasat, chibzuit. Pe o banca erau doi tineri... - Doar nu ti-au smuls sacosa, glumesc vesel. - Nu, mai rau. Ce putea sa fie mai rau? L-au lovit oare? Ma framint si devin cam prea interesat. - Nu mai spune, te-au lovit? - Mai rau, pare a suspina profesorul Datcu. - Pai, nu ma fierbe, omule! - Cind m-au vazut, au inceput a chicoti si sa-si dea coate. M-am prefacut ca nu-i vad. Deodata, unul, cel mai obraznic, striga spre mine: Mosule, las-o mai incet! Ma opresc si privesc intrebator spre ei, nu am priceput ce vor sa-mi spuna. Ii intreb putin derutat: - Poftim? Ati spus ceva? - Da, am spus s-o lasi mai incet, ca altfel o sa te prinda radarul! Inca nu am prins sensul celor spuse si ma uit intrebator spre ei. - N-ai inteles? Mergi cu viteza prea mare si mai incolo este un radar! Incep sa rida si eu abia atunci am inteles obraznicia netrebnicilor. - Si pentru asta te amarasti asa de tare? - Mai mult decit crezi. M-a afectat foarte mult. Nici nu stii ce mult am suferit! - Dragul meu, cred ca ar trebui sa te invit la o sedinta de consiliu. Nu-ti poti imagina la ce dimensiuni este utilizat limbajul grobian. - Lasa asta. Nu-i totuna. Acolo exista un interes. Este, da