Domnule Preşedinte, permiteţi să raportez. Mai întâi apar pensionarii. Până-n prânz. Ei vin mai mereu cu sacoşe, nu ştiu ce poartă în ele, poate sunt goale - (am văzut tot mai des asta). Rareori, căte un bătrânel mai ambiţios poartă un steag, de regulă au panglici tricolore sau nici atât. Unii îşi aduc cîte-o coală de hartie, acoperită cu celofan, scrisă pe ambele părţi, alţii au cu ei taloanele de pensie, foarte telegenice....
De fapt, cred că ar fi mai bine să vi-i prezint pe straturi. Cum spuneam: cei care nu lucrează apar, de regulă, primii - pensionarii, şomerii, grupuleţele de gură-cască. Cei care lucrează aici, revoluţionarii de profesie, apar pe rând, mai pe după-masă. După ora 16, încep să vină oamenii cu serviciu - întâi pălmaşii, apoi intelectualii. (Ei pleacă primii, înainte de primul avertisment "Atentie, va rugăm să părăsiţi Piaţa, vom folosi forţa!"). Studenţii vin ultimii. Trebuie să ştiti că există un moment, zilnic cam pe la ora 21, când - aşa diferiţi cum vi i-am descris - încep să semene până la confuzie. (Istoria îi priveşte oricum prin obiectiv superangular). E o imagine care v-ar impresiona până la lacrimi. E şi dovada vie a gloriosului dumneavoastră eşec: oricât v-aţi străduit, n-aţi reuşit să-i dezbinaţi. Nu vă fac o vină că v-aţi străduit. Înţeleg că nu v-aţi priceput altfel.
Câţi sunt? Jandarmii zic că-s 500, OTV zice că-s 3000 spre 5000, televiziunile mogulilor zic "un număr impresionant". Dar dumneavostră vi s-a spus, probabil, că sunt puţini, să nu vă faceţi griji. Şi chiar sunt puţini, statistic vorbind. Dacă am strânge toate pancartele din piaţă şi i-am pune pe cei din Mall-uri să se fotografieze cu ele, atunci da, ar fi o mare masă de oameni.
În primele zile, în afară de "Jos Băsescu!", nu erau prea multe lozinci, aşa că oamenii reşapaseră strigăturile Golaniadei. Acum, în fiecare zi apar lozinci noi. Numai să le t
