E incredibil, cum la un deceniu după ce a pus ghetele în cui, Gică e încă sinonim cu România peste tot în lume.
Povestea lui Bică de ieri despre şoferul din Zanzibar care îl ştia pe Hagi mi-a adus aminte de trei întîmplări asemănătoare pe care le-am trăit vara trecută în Asia. În 22 de zile am avut şansa să văd cîte puţin din China, Hong Kong, Malaezia, Singapore şi Thailanda. Nişte ţări fabuloase, cu oameni incredibil de calzi şi de zîmbitori.
Prima oprire a fost Beijing, unde am ajuns după un zbor de la Roma de 10 ore şi jumătate. Cum drumul de la aeroport la hotel ne-a mai luat două ore, iar mîncare pe Alitalia nu este grozavă, am zis să facem un duş şi să ieşim să mîncăm ceva. Frînţi de oboseală, am zis să dăm o şansă primului restaurant care ne ieşea în cale. Idee care nu a mai părut atît de bună în momentul în care am şi văzut restaurantul respectiv, dar mulţimea de chinezi dinăuntru ne-a dat curaj: "Dacă au atîţia clienţi, înseamnă că nu e aşa rău". Iar cealaltă variantă era un KFC de peste drum, aşa că ne-am aşezat la masă şi am comandat o raţă de Beijing. Ce noroc că meniul avea şi poze!
Raţa de 10 lei
De aici a început spectacolul. Unul dintre bucătari a venit la noi cu raţa, sper că era raţă!, şi ne-a pregătit-o în faţa noastră. Am mîncat-o cu un fel de ceapă verde, castraveţi, un sos delicios şi nişte gogoşele. Ne-a costat în jur de 10 lei, dar surpriza a venit la final, cînd bucătarul ne-a pus întrebarea clasică de unde sîntem. "România", am spus şi am crezut că aici se termină conversaţia, plătim şi plecăm. "Aaaa, Romania? Hagi, Hagi", ne-a răspuns chinezul arătîndu-ne toţi dinţii. Uimiţi, am vrut să-l întrebăm de unde ştie de Hagi, dar engleza lui se limita doar la cîteva expresii, iar chineza noastră nici măcar la atît.
Cum am ajuns la lac cu ajutorul lui Hagi
De la Beijing am zburat la Kuala Lumpur, capitala Malez
