Gimnastică. Sandra a suferit alte două operaţii la finalul anului trecut, dar spune că trage pînă la capăt ca să ajungă la a doua ediţie a JO din carieră.
A trecut prin toate emoţiile pînă acum, bucuriile medaliilor olimpice, mondiale şi europene, dar şi dezamăgirile ratărilor şi accidentărilor, şi cu toate acestea e nerăbdătoare să ajungă la Jocurile Olimpice de la Londra. Ea e Sandra Izbaşa, cea care în iunie împlineşte 22 de ani şi care în 2012 îşi face majoratul în gimnastică. De 18 ani practică acest sport şi încă găseşte motive pentru care să-l practice.
- Sandra, cum stai cu sănătatea? Pînă la urmă, de la ce se formau acele hematoame la picior?
- Acum bine. Nici doctorii nu ştiau, pînă la urmă au spus că era de la suprasolicitare, nu de la operaţia din 2009. După ce m-am operat din nou nu au mai apărut.
-Te-ai operat din nou?
- Da. Prin septembrie-octombrie la tendonul piciorului stîng şi la gamba piciorului drept. Acum am un program pe care-l respect cu stricteţe şi sper să fie bine. Mai sînt şase luni pînă la Olimpiadă, ce să fac? Trag pînă la capăt. Am grijă să nu forţez şi să sperăm că totul va fi bine.
- Atunci, cînd te-ai întors în sală să lucrezi sută la sută?
- În decembrie am intrat din nou în program normal.
Surprize, surprize
- Ce e nou în exerciţiile tale? La ce dificultate ai ajuns?
- Totul e nou. E normal să creştem în dificultate, în acurateţe şi să facem o figură frumoasă la competiţiile care urmează. Dar nu spun nimic pentru că vrem să fie o surpriză.
- Ai început să te antrenezi şi la paralele? E posibilă o participare la individual compus?
- Mă ustură palmele, seara le dau cu cremă şi a doua zi o iau de la capăt. La individual compus, depinde cum o să fiu îndrumată.
- La bîrnă, cum merge?
- Mă antrenez pentru echipă. Eu mă lupt pentru fiecare aparat.
- Muzi
