Dincolo de pronosticurile care se pot face in aceste zile care oscileaza intre o escaladare a revoltelor stradale si posibilele alegeri anticipate, se cuvin (alte) cateva observatii.
Imi pare tot mai evident ca motivul (mai bine zis pretextul) iesirii oamenilor in strada ramane tot mai mult in urma si risca chiar sa fie dat uitarii. Cine mai discuta acum de reforma in sanatate sau de Raed Arafat?
Imi este tot mai clar ca daca Traian Basescu ar fi intervenit in problema arbitrajelor din Liga Lui Mitica sau ar fi intervenit in direct in privinta asezarii in teren a echipei Steaua, actuala Opozitie ar fi reactionat la fel: "Gata! S-a umplut paharul!" - s-ar fi exclamat. Desigur, in acest din urma caz, in Piata Universitatii ar fi lipsit ultarasii echipelor Dinamo sau Rapid.
Periculoasele derapaje ale miscarilor stradale
Lasand insa gluma la o parte, cel mai alarmant lucru cu care suntem confruntati in prezent este pericolul derapajului de la instrumentele specifice democratiei. Este probabil inevitabil ca in timpul unui protest stradal - mai mult sau mai putin organizat - pe langa protestatarii onesti, sa apara si personaje pitoresti, care daca tot erau in trecere, s-au gandit sa isi strige si ele oful. Nu cred ca trebuie sa cadem in pacatul generalizarii si sa caracterizam o adunare dupa niste suparati pe orice inseamna lege.
Oriunde in lume, acolo unde este aglomeratie, apar si hoti sau spargatori de vitrine etc. Prezenta "activa" a unor suporteri de fotbal in preajma unor manifestatii cu caracter politic o fi la noi o premiera, dar in alte parti, asta este deja o practica (cazul Argentinei de exemplu).
Cea ce gasesc ingrijorator este insa faptul ca pe fondul unei lehamite - usor de inteles - fata de inreaga clasa politica, manifestarile aluneca pe o panta a negarii a insasi valorilor democratiei.
