Vrem nu vrem, anii trec! Vrem nu vrem, se degradează articulaţiile! Aşa că artroza devine nedorita logodnică a omului după o anumită vârstă. Prin uzură se strică atriculaţia, primul care cade victimă degradării este cartilajul.
Cartilajul ştia să facă multe. În primul rând, el ştie să repartizeze deştept forţele pe întreaga suprafaţă a articulaţiei. Dar cartilajul prin măcinare duce la teribila situaţie de frecare a osului pe os, generând dureri grele astfel încât la fiecare pas omul cu artroză avansată are o grimasă de durere. Soluţia ultimă în caz de artroză este montarea unei proteze în articulaţia stricată.
Se pune problema când e bine să apelezi la soluţia grefării unei proteze: încă de la începutul apariţiei degradării sau târziu, când altă rezolvare nu mai există. Aici are loc o polemică între ortopezi, adepţii implantării protezelor şi reumatologii care susţin că trebuie întârziată soluţia protezării cât se poate. Şi asta fiindcă, la rândul lor, protezele au viaţă limitată, aşa că ele trebuie înlocuite după trecerea unor ani.
Profesorul doctor Andrei Firică, întemeietor de şcoală în ortopedie, membru de onoare al Academiei de Ortopedie a Franţei, susţine că proteza nu trebuie mult întârziată. Dacă bolnavul cu artroză vine târziu să i se grefeze o proteză, articulaţia lui e făcută praf şi apar o mulţime de inconveniente.
O articulaţie adânc degradată presupune sacrificarea unei cantităţi mai mari de os şi procesul inflamator este lăsat să avanseze, distrugând şi celelalte vecinătăţi: muşchii, ligamentele, tendoanele. Aşa că proteza trebuie implantată din timp.
Tehnologia şi materialele de fabricare a protezelor a evoluat spectaculos. Acum protezele sunt făcute din amestecuri rafinate de molibden, cobalt, crom. Aşa că protezele sunt foarte rezistente şi subţiri. Aceste metale din aliaj sunt acceptate bine de organism pentru că m
