Foto: Cristian Crisbăşan Nu ştiu ce a fost în capul preşedintelui când a intervenit, total nepotrivit şi brutal, pe un post de televiziune, în disputa dintre specialişti în medicină privind SMURD. Mai mult, recunoscând că nu stăpâneşte aspectele tehnice – când polemica exact despre asta era – a politizat şi deturnat manipulator discuţia, forţând conştiinţa şi demnitatea Doctorului Raed Arafat să recurgă la actul demisiei. Preşedintele a ignorat – conştient sau nu – ceea ce chiar domnia sa a afirmat de multe ori cu emfază: că este preşedintele tuturor românilor.
Articolul de faţă nu se doreşte o apărare a Doctorului Arafat – deşi îl admir şi-l respect. Pentru că, de fapt, problema de fond nu-l priveşte pe dânsul. Dânsul a fost pionul sacrificat. „Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară” – vechiul dicton i se potriveşte de minune. Adică, mai pe româneşte, „lasă-l pe fraier să organizeze totul, să muncească şi pe urmă îl dăm afară şi luăm noi crema”. Adică banii şi gloria.
Am urmărit cu atenţie discuţiile din mass-media despre acest subiect. Şi am să vă spun ceva poate ciudat. Înţelegeţi, acum, de ce se opun olandezii să intrăm în Schengen? Fiindcă cei care ne conduc au probleme la cap. Şi noi, societatea civilă, îi lăsăm.
Azi, de exemplu, „oamenii de bine” fac demonstraţie la Curtea Constituţională să nu se adopte eutanasierea câiniilor comunitari, îl loc să lupte pentru păstrarea serviciului SMURD. Adică, deşi ne-am pus la punct tehnic în ceea ce priveşte standardele de securitate Schengen – precum a pus la punct şi Doctorul Arafat şi echipa serviciul SMURD – în România este încă posibil ca, la presiunea politică a unora, să păcălim tehnica sofisticată cumpărată şi implementată pe bani europeni şi publici.
Dar cea mai clară explicare a acestei „inginerii” politice, pusă la cale de unii în ceea ce priveşte „reorganizarea” SMURD prin
