Pregătită. Irina Nistor trăieŞte fiecare întâmplare din viaŢa ei cu intensitate. Când "Ţi-e la fel de bine Şi pe lumea asta, Şi pe lumea ailaltă, cred că poŢi să te declari fericit"

Reporter: De unde atracţia pentru studiul limbilor străine?

Irina Nistor: Mama a făcut Şcoala catolică, la maici, în spate la Cinema Patria, pe Pitar MoŞ, exact în clădirea de mai târziu a FacultăŢii de Engleză. Acolo a făcut Şcoala primară Şi a învăŢat Şi germană. Era o Şcoală foarte severă Şi destul de scumpă.

Eu am studiat franceză principal Şi engleză secundar, pe aceste limbi le Ştiu foarte bine. Franceza este mai rafinată Şi pe un sfert sunt franŢuzoaică.

Rep.: Cum adică?

I.N.: Să-Ţi povestesc: o prietenă m-a sunat de Crăciun să-mi spună că tocmai citea memoriile Elisei Brătianu, care scrie cum mergea pe Calea Victoriei, vizavi de Biserica CreŢulescu, la magazinul Joben, unde erau cele mai fine săpunuri, mănuŞi Şi pălării. Pălăria se chema "haut-de-forme", dar românii nu pot pronunŢa numele Şi i-au zis "joben", după numele negustorului francez care le vândea. Magazinul era al familiei din care se trăgea mama. Veniseră din FranŢa Şi se stabiliseră aici cu familiile, cu niŞte veri de-ai străbunicului meu. Străbunicul meu făcuse agronomia la Paris Şi venise, nu Ştim de ce, în Dobrogea. A cunoscut-o pe străbunica mea, au avut cinci copii.

Rep.: I-a urmat cineva profesia?

I.N.: Nimeni nu i-a urmat pasiunea pentru agronomie. După cum Ştii, la un an, copiilor li se dă să aleagă niŞte obiecte. Eu mi-am ales bani, cartea de joc Şi paharul de vin. Ai mei, săracii, mi-au povestit că încercau să mă seducă cu altceva, îmi împingeau un ruj, un pix, o aŢă, orice. În concluzie, recunosc că, de băut, nu beau, beau doar la limită, dar îmi place să dau petreceri, în grădină, dacă se poate, dacă stau bine cu finanŢele. Banul?! Bunică-mea spunea că, pe vrem