Prima ediţie a clubului „Dilema Veche“ de anul acesta a pus în discuţie tema „Viitorul presei. Nici aşa, nici altminteri“, dezbătută de profesioniştii din media.
La întâlnirea de la 18 ianuarie, moderatorul întâlnirii, Mircea Vasilescu, redactor-şef la „Dilema Veche", a lansat câteva întrebări provocatoare: cum arată piaţa presei scrise de azi? Ce vom găsi în ziarul de mâine? Şi, mai ales, cine îl va citi? Iulian Comănescu, analist media, şi Cătălin Tolontan, redactor-şef la „Gazeta Sporturilor", au oferit, fiecare, propriile răspunsuri.
„Situaţia presei scrise este tragică"
Cătălin Tolontan a explicat că „situaţia presei scrise este tragică, lucru ce ţine, în primul rând, de evoluţia pieţei, veniturile din publicitate scăzând la o treime în ultimii trei ani, ceea ce a determinat o scădere proporţională a tirajelor". „În aceste condiţii, e foarte greu să supravieţuieşti, să găseşti resurse şi să păstrezi oameni valoroşi", a spus Tolontan. El a mai afirmat ca este inadmisibil ca televiziunea şi radioul publice să primească fonduri (din taxe şi de la buget) cât toate celelalte instituţii media la un loc şi de câteva ori mai mult decât veniturile obţinute de ziare din publicitate.
Iulian Comănescu s-a arătat ceva mai optimist în ceea ce priveşte viitorul presei. Totuşi, el nu crede că în viitor vor mai exista ziare de dimensiunile „New York Times", cu peste 1.000 de angajaţi. Acestea sunt provocate de apariţia fulminantă a vedetelor online, precum Huffington Post, care se descurcă cu doar 25 de angajaţi.
Online-ul a adus şi beneficii
Mircea Vasilescu a remarcat însă că sunt şi evoluţii pozitive, datorate dezvoltării tehnologiei. „Dilema Veche", care şi-a lansat site-ul destul de devreme, în 1995, are mult mai mulţi cititori, datorită internetului. De asemenea, comunitatea de pe Facebook a revistei este destul de numeroasă (cu peste 30