Se pare ca nimeni nu poate afirma daca reducerea deficitelor si marirea impozitelor sunt in stare sa restabileasca prosperitatea economica in lume, desi intuitia ne spune ca austeritatea ar trebui macar sa stavileasca risipirea resurselor, in vederea unei relansari economice.
Este, insa, greu de stabilit o corelatie clara intre recesiune, resurse materiale, forta de munca si diferitele politici economice, ceea ca ne pune in fata riscului de a confunda cauzele tocmai cu efectele lor.
Daca un stat se teme ca redresarea economica ar antrena supraincalzirea si inflatia, este normal ca acel stat sa mareasca taxele si sa reduca din cheltuieli, diminuand deficitele si reducand cererea interna prin austeritate, potrivit analistilor de la Project Syndicate.
Dar, pe de alta parte, deficitele pot fi diminuate nu neaparat pe calea austeritatii, ci, mai curand, prin inviorarea bursei, in cazul cand aceasta anticipeaza plus-valori generate de eventuala redresare economica.
Intr-o abordarea noua, Jaime Guajardo, Daniel Leigh si Andrea Pescatori, experti ai FMI, au studiat, recent, planurile de austeritate puse in aplicare in 17 tari, pe o perioada de trei decenii. Ei au observat ca statele care aplica planuri de austeritate, mariri de impozite si reduceri de cheltuieli conteaza pe efectele masurilor pe termen lung, in contul sacrificiilor facute in termen scurt.
Analiza expertilor citati arata ca, pana sa ajungem la acel ipotetic termen lung, efectul imediat se resimte, de fiecare data, prin reducerea consumului, cresterea somajului, nemultumirea populatei si slabirea economiei. Pe scurt, austeritatea duce la scaderea consumului si slabirea economiei. Nici nu se poate un avertisment mai serios la adresa factorilor de decizie din ziua de azi.
Experienta trecutului nu duce la concluzii clare
As localiz
