Interviul cu omul de cultură Dan Puric a avut loc în biroul său de la Compania de teatru „Passe-Partout Dan Puric“ din Bucureşti înainte de protestele din România din ultimele zile.

- Sunteţi o personalitate plurivalentă, publicul român cunoscându-vă în diferite ipostaze. Domnule Dan Puric, dacă ar fi să vorbiţi despre dumneavoastră, cum v-aţi cataloga: actor, regizor, pantomim, scriitor...?

- Eu aş lăsa-o aşa...Cum zice olteanu’: las-o încurcată, bine că-i vie! În ce sens? Are o percepţie teribilă românul ăsta şi o alergie la graniţe, la delimitări. Celălalt merit, acela de a identifica, de a pune etichete, aparţine civilizaţiei apusene. Mie-mi place Răsăritul... Apropo de spaţiul ăsta al Olteniei: îmi aduc aminte de o remarcă teribilă a lui Petre Pandrea, vizavi de Nae Ionescu şi care se leagă foarte mult de această întrebare. Să reamintim cititorilor dumneavoastră că Petre Pandrea era un gânditor de stânga, iar Nae Ionescu de dreapta, în vremurile acelea, când totul era clar şi unde lucrurile erau normale, fireşti… Petre Pandrea avea o inteligenţă şi un instinct extraordinare, dar a spus undeva că Nae Ionescu are celula anarhică românească, ţărănească. În ce sens? Că ţăranul român spulberă orice încercare a omului de a face un sistem absolut şi că el îngenunchează, de fapt, numai în faţa absolutului, care e Dumnezeu, nu în faţa unor sisteme. De aicea, Nae Ionescu spunea că el nu-şi face un sistem, că nu vrea să-şi bată singur cuie la capacul coşciugului. Aşa e şi cu identificarea aceasta, în ceea ce mă priveşte... Nici nu ştiu dacă e plurivalentă... Dar organică este. Am simţit nevoia să refac nişte câmpuri distruse. Ştiţi că la un accident de maşină dacă, la un moment dat, pe circuitul cortical, anumite zone sunt afectate, (funcţiile acestora - n.r.) le preiau celelalte zone neafectate. Aşa sunt şi eu. Faptul că m-am apucat de un discurs public este din