ProSport a vorbit cu Mihai Pintilii (25 de ani) şi îl prezintă aşa cum este el atât pe teren, cât şi în viaţa particulară. Un tip simplu şi muncitor, pe care doar încrederea în forţele proprii l-a determinat să ajungă fotbalist.
"Mama îmi spunea să las fotbalul, că îmi rup papucii. Ştii, nu vin dintr-o familie înstărită...", îşi explică timid copilăria blondul mijlocaş al "Pandurilor". Dacă mama lui Pintilii voia să îl tragă mai mult spre şcoală, tatăl îl încuraja să meargă la teren şi să joace fotbal: "«N-o mai asculta pe mumă-ta! Du-te la antrenamente», îmi spunea. Am avut noroc cu el". Mihai Pintilii şi-a petrecut copilăria într-unul dintre cartierele mărginaşe ale Iaşiului, iar accentul de moldovean se simte încă. Nu a făcut un juniorat ca la carte deşi s-a dus încă de mic la grupele de "pitici" ale lui Poli Iaşi.
A fost la un pas să se lase!
"Probleme cu antrenorii... Ştii cum e. Am fost două luni, apoi nu m-am mai dus vreo câţiva ani! Am ars etapele, cum se zice". Aproape de vârsta majoratului, când tinerii fotbalişti ştiu deja încotro o va lua cariera lor - dacă vor ajunge sau nu profesionişti - Mihai muncea cu ziua la firma la care lucra şi tatăl său: "Trebuia să fac ceva, să nu stau degeaba în casă. Mă mai suna tata şi îmi zicea «Hai că are nevoie şefu' de doi băieţi la treabă». Mai luam un prieten şi mă duceam, că n-aveam încotro". Acum, Mihai Pintilii îmbracă tricoul naţionalei, lucru la care n-a îndrăznit vreodată să viseze: "Eu mai aveam puţin şi mă lăsam! Cum puteam să mă gândesc la echipa naţională?".
M-aş uita toată ziua la fotbal! Uneori, când mă uit la meciuri, mă ceartă soacra că nu o aud când vorbeşte cu mine. Când e fotbal la televizor, nu mă mai pot concentra la altceva
Mihai Pintilii, mijlocaş România
Cea mai frumoasă senzaţie din fotbal e când intri în vestiar după o v
