În primăvara anului 1944, trupele naziste au masacrat sute de civili italieni în Peşterile Ardeatine din apropierea Romei. Cu toate acestea, după sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial, guvernul german nu s-a străduit să-i găsească şi să-i pedepsească pe făptaşi. La acea vreme, atât Germania, cât şi Italia erau mai interesate de politică decât de justiţie.
Pe 24 martie 1944, torţele luminau interiorul peşterilor. Afară, în soarele amiezii, camioanele aduceau prizonierii: 335 de bărbaţi, cel mai tânăr dintre ei având vârsta de 15 ani. Cu toţii erau italieni, relatează Der Spiegel.
Ocupanţii germani au dorit să se răzbune după un atac pe care partizanii comunişti l-au organizat cu o zi înainte asupra unei unităţi a poliţiei germane. Victimele actului de răzbunare au fost alese la întâmplare. Cele mai multe dintre ele au fost aruncate în închisorile controlate de Gestapo, însă nici una nu fusese implicată în atac.
La ora 15:30, un grup de cinci bărbaţi au fost înghesuiţi în peşteră. Un ofiţer SS i-a întrebat care este numele lor pentru a-i şterge de pe listă. Oamenii au fost obligaţi să îngenuncheze în întunericul cavernei, unde soldaţii SS i-au împuşcat în cap. Următorul grup de cinci bărbaţi a fost adus înauntru. Deoarece din ce în ce mai multe cadavre se aflau înşirate în peşteri, germanii au început să le aşeze unele peste altele, iar următoarele victime au fost nevoite să se caţere peste ele, înainte de a fi ucise.
Unii dintre soldaţii SS au consumat alcool în timpul execuţiilor, iar împuşcăturile lor nu au mai avut aceeaşi acurateţe. Câţiva prizonieri au supravieţuit execuţiei iniţiale şi s-au sufocat sub greutatea corpurilor aşezate deasupra lor sau au murit după ce militarii germani au dinamitat peşterile.
Documente acuzatoare descoperite la Berlin
Acest act de violenţă a intrat în istoria crimelor de război şi a devenit s
